La clean pe Neajlov

Pentru cei ce stau in sud, e aproape imposibil sa nu fi trecut peste el, cel putin o data. E unul dintre acele rauri ce trec pe sub soselele nationale, cu un mic indicator inainte de podet ...
Pe Neajlov, caci despre el e vorba, il tin minte din cartea de istorie, prin simpla asociere cu Calugareniul. Stiti voi, lupta aia..., mud wrestling-ul si marea victorie obtinuta cand s-au incurcat otomanii prin papuris...
E mic, cu debit insignifiant pe alocuri, dar datorita geografiei pe care o strabate si a vegetatiei ce abunda si uneori cucereste intru totul malurile, este destul de greu de braconat. Un rau de ses, nimic mai mult, bun de trecut cu vederea in viteza alergarii catre Dunare, ti-as fi raspuns acum o saptamana daca ma intrebai.
O intamplare fericita mi-a schimbat imaginea, tranformand-o fundamental, incat acum sunt pur si simplu indragostit de acest rau...

Pana mai ieri, n-am gustat efectiv din placerea pescuitului la musca. Am stat pitit in spatele monitorului si-am 'm-am hranit' cu linistea si frumusetea povestilor altora si a pozelor ce surprindeau instantanee superbe. Ba chiar de frica virusului in cauza, am combatut vehement orice suporter al acestui stil, punandu-mi aversiunea pe seama plictisului din jurului lui si a faptului ca la ses e mai greu sa-l practici.
Ca pestii sunt mici, ca munca e multa, ... cert este ca am refuzat sa inteleg nebunia din jurul acestui fel de a pescui.


Murphy, trecerea timpului sau pur si simplu nevoia de ceva nou, m-au imbolnavit asa de rau incat timp de 3 luni n-am facut altceva decat sa citesc tot ce imi cadea in mana.
In plus, penele, atele, dubbing-ul si nenumarate tipuri de blana au devenit un decor familiar in micul apartament in care stau.



Intr-un sfarsit, dupa mii de lanseuri, antrenamete hilare pentru cunoscatori si mistouri din partea 'romanilor' de pe baltile unde mergeam sa-mi ud snurul, am ajuns sa si pescuiesc.
Cu zeci de muste in trusa, una mai feroce ca alta, lucrate de impatimiti ai genului sau de nume mari, am aterizat pe Neajlov. Umil, in cutie, pe randul de jos, am pus si trei home made-uri productie proprie. Cam chele, facute pe semi-intuneric tarziu in noapte, dupa ce mi-am adormit copii.
Si daca despre muste, fire, noduri si instrumente pot sa spun ca stiu acum destule, despre cum se abordeaza o partida de clean la musca, pe rau, n-am prea avut unde sa citesc.



La pas, incet, cu un aer de expert, mi-am udat cizmele sold, infigandu-ma exact in mijlocul raului. Si pana la primul meu lanseu, Dumi, deja veteran in ale muscaritului, era deja cu doi cleni pe mal.

Cred ca cel mai bun sfat pe care il pot da acum unui incepator este, "fa prima partida singur". Conteaza enorm de mult sa capeti incredere in tine, sa iti faci mana, sa intelegei ca un lanseu sigur si precis e mai bun decat unul artistic si ca insistenta aduce de cele mai multe ori si bucurii.
In plus, pasiunea si succesul unui pescar priceput pot fi intimidante.



Asa am facut si eu, rarind pasul si incercand sa inteleg ce se intampla la capatul snurului. Mi-a luat un kilometru de rau sa ma dumiresc ce se intampla concret. Cand spun un kilometru, gandeste-te la faptul ca ba' mergi prin apa incercand sa fii cat mai discret, ba' te tarasti pe sub crengi sa ajungi la cascada care iti sare in ochi si ai vazut micile torpile ca stau linistite la soare... ce mai, e greu!



Mi-a luat cam doua ore. Am incercat tot ce a parut mai potrivit in speranta ca am sa dau lovitura... dar n-a fost sa fie. In schimb, deja balansul incepea sa fie placut, mana se juca singura, si chiar am ramas surprins ca trec snurul printre aratator si mijlociu fara sa realizez. Incet-incet, am intrat in firesc, lasand in urma nervii de pe urma nodurilor pe tippet si a celor trei uscate lasate in copaci.
A fost momentul cand am apelat la randul de jos. Si va jur ca mi-a tremurat mana cand am legat prima musca. E ceva special si aparte sa dai cu o musca facuta de tine. Si nu se compara cu un boilies sau orice alta nada de carlig... La o musca lucrezi mult, o migalesti si o aranjezi pentru a fi sifonata chiar si de un oblete. E palpabil, e nominal.



Poate ca daca alegeam un loc mai bun, aveam atac chiar la prima aruncare. Undeva la a zecea, pe o aruncare chinuita sub un copac, intr-un loc unde polarizantii nu iti sunt de nici un folos datorita umbrei, am avut primul atac. Cu un mic splash, un clenut dolofan a luat 'gangania' din prima, intr-un atac hotarat si violent.
Pe 50 de centimetri de tippet si un metru de leader simti asta perfect. Poate daca era mai mare nu ma bucuram la fel. Un peste potrivit pentru un incepator. L-am pozat de amintire si l-am trimis in aval... sa mai creasca. Primul clean la musca, si la musca facuta de mine.



Inutil sa va spun ca orice bucurie are o pereche de conotatie negativa. Dupa ce mi-am salvat pretioasa 'insecta' de nenumarate ori din copaci, urzici si ale forme de vegetatie salbatica, ne-am luat adio definitiv. Ascunsa bine, undeva intr-o scoarta, a decis sa ma paraseasca.
Cu numarul doi a fost ceva mai usor si chiar mai pe gustul pestelui. Mai reusita, mi-a adus fara a fi expusa cu veleitati de maestru, 7-8 cleni, cel mai mare fiind undeva aproape de 25 de centimetri. Mai mult de atat, am avut privilegiul sa vad 5 clenuti atacand-o simultan. De obleti nu mai zic, intrucat dupa al 9-lea am renuntat sa mai numar.
Poate totul nu ar fi fost atat de spectaculos daca nu s-ar fi petrecut la 2, 3 sau 5 metri de mine. Intr-o liniste in care pasarile si zgomotul raului devin decor aproape instantaneu, totul capata nuante de fantastic. Iscusinta ta are finalitate imediata si rezultatul il poti admira cateva minute mai tarziu.
Esti doar tu, cu tot ce stii si poti sa faci, fata in fata cu 'inamicul'.



Si daca inceputul partidei a insemnat nervi si muste lasate in bataia vantului, savoarea succesului si pescuitului in sine a comprimat timpul, facandu-ma sa ma uit la ceas mai mult decat des, cat timp mai am de pescuit, cat rau pot sa mai bat, fiind intrebarile ce mi-au chinuit restul partidei.
I-am scos de pe intinsura, de sub buturugi, din praguri cu papura stufoasa. Am avut o zi perfecta, peste 30 de clenisori facandu-ma sa exclam la nesfarsit in drumul spre casa, spre exasperarea partenerului, "ba' ce zi am avut, ba' ce frumos poate sa fie!"
Am pescuit la crap multi ani, la somn de cand ma stiu, am dat in stiuci, salai si avati despre care pot spune povesti fabuloase, dar cu pescuitul la musca nu se compara nimic.
Absolut nimic.

Si Neajlov-ul e de vis. Asta daca stii sa ii vezi partile bune, parti unde "civilizatia" e inca in minoritate in fata salbaticiei.

ioon