O platica "muncita"

In primavara acestui an, pe la jumatatea lunii martie, impreuna cu un prieten din Tg-Mures, am facut o iesire de doua zile pe ultimul baraj de pe raul Olt pana la varsarea-n Dunare, la Izbiceni. Ultimele informatii primite de la “locul faptei” sunau promitator: timp frumos, soare (la Tg-Mures ningea si baltile erau inca inghetate), caras, platica, vaduvita frecvent si mai rar crap, sabita si mreana. Dupa o asa prezentare, nu ramanea decat sa gasim motivele “evadarii”. Nici n-a fost asa complicat. Cateva fapte bune, motivari sustinute si era obtinut acceptul pentru iesirea neprogramata. Prin urmare, pregatiti cu nada si momeli de cea mai buna calitate am plecat nerabdatori spre “pomul laudat”. Am ajuns cu bine, ne-am odihnit la Slatina si in dupa-amiaza urmatoare am plecat spre Izbiceni. Pana la caderea serii am despachetat, ne-am instalat tabara, am pregatit lansetele, suportii si am momit. Tot ce credeam ca depindea de noi fusese indeplinit cu mare atentie. Ceilalti pescari prezenti ne-au spus ca-n urma cu o saptamana se prinsesera pesti frumosi: salai si  mrene de peste 4kg, vaduvite, carasi si platici de 0,8-1kg. Si cum nu se putea sa nu apara si un “dar”, dupa cateva seri mai reci trasaturile se mai rarisera. Vestile bune primite, cerul senin, absenta vantului si soarele puternic de peste zi pastrau intacte sansele de reusita ale partidei de pescuit din ziua urmatoare. Cum noaptea temperatura n-a coborat sub 5 grade Celsius, pe la 4-5 dimineata am lansat primele bete. Pana la aparitia zorilor nimeni n-a avut nicio trasatura. Am scos lansetele, am schimbat momeala si am lansat din nou. Alesesem un loc cu substrat nisipos si adancimi de pana la 1,5m. Intre mine si prietenul “muresan” se  vedea o portiune cu pietris cu apa de maxim 1m. Aici credeam ca vor urca, in apa mica si mai calda. Pana la ora 10 noi nu avusesem nicio trasatura, iar vecinii se “laudau” cu cativa carasi. In rest nimic. Brusc vantul a-nceput sa sufle cu putere, bambinele s-au pus in miscare, s-au inceput s-apara primele platici … in juvelnicele vecinilor din amonte care pescuiau in apa adanca. Am avut si eu cateva trasaturi, dar insuficient de puternice cat sa pot intepa. “Muresanului” meu, plecat sa caute stiuca in baltile din apropiere, ii tragea insistent la doua lansete in acelasi timp. Intep cu fiecare si aleg s-o recuperez pe cea care venea mai greu. Recuperez si scot destul de greu o platica frumoasa (pescuiam pe un mal rupt, abrupt si accesul pana la apa se facea anevoios pe o carare improvizata-scari sapate-n mal). Iau a doua lanseta si-ncep sa recuperez. Inca nu plecase. Era un caras frumos care a ales sa scape la mal, pana la-ntalnirea cu minciogul.



Vantul se intetise si devenise foarte rece anuntand vremuri schimbatoare. In scurt timp a-nceput grindina si mai apoi ninsoarea. Dupa ce-am adunat in graba cam tot ce putea fi luat de vant, ne-am refugiat in masina. Era iarna in toata regula. Ramaseseram singuri la pescuit. Asa a tinut vremea pana pe la 4-5pm cand, vantul s-a oprit si-a aparut din nou soarele. Am schimbat momeala si-am lansat din nou. Am mai pescuit cam o ora, dupa care am strans si ne-am indreptat spre Slatina. Dimineata urmatoare trebuia sa fim in Tg-Mures. Se mai incheiase una dintre acele partide de pescuit in care pescarii “se calesc”, castiga in experienta si privesc perplecsi cum vremea-si etaleaza capriciile. Dar, cum cel mai important aspect al unei partide de pescuit ramane aventura, cu siguranta voi mai ajunge in acele locuri.