Surprize mari la monturi fine

Imi aduc aminte cu placere de o frumoasa partida de oblete pe Olt. Se-ntampla prin anii ’90, intr-o zi-nsorita de primavara timpurie, sub un pod de cale ferata ce traverseaza Oltul in avalul hidrocentralei de la Slatioara. Oltul era scazut, limpede si atent observat de numerosi pescarusi pofticiosi care urmareau bancurile de obleti abia dezmortiti. Barajul scazut, pentru reparatii periodice ale digului, mi-a permis sa trec pana la primul picior de pod, care-n mod normal era inconjurat de apa. Stand cu fata spre baraj, in partea dreapta se forma un golfulet cu apa mica (maxim 1m adancime), in fata apa se adancea brusc, ajungand la 3m la doar 3m de uscat, iar in partea stanga, era cursul deviat al Oltului, cu adancimi de de 4-5m inca de la mal. Pescarusii vanau obletii la nici 50m in fata mea. Era clar, obletii cautau apa mica si incalzita de raze soarelui. Cum eram singurul pescar din zona, se anunta una dintre acele putine partide de pescuit in care “raul, ramul” erau de partea mea. Am umezit putina nada (biscuiti si seminte de canepa, mei, floarea soarelui prajite si macinate) in galeata, i-am pus capacul si mi-am desfacut varga. Aveam un Veret Boy de 3m (castigat de frate’miu la un concurs de stationar, juniori), echipat cu mono de 0,10mm, pluta productie proprie (miez de soc fiet in parafina, tija dintr-o scobitoare subtiata, vopsita-n rosu si cu forma de morcov) echilibrata cu o singura alica, struna mono de 0,08mm, scurta si un carlig nr.18.
 
N.A. Ca sa ai acces la plutele si carligele “de concurs”, plumbii despicati si firele subtiri trebuia sa oferi in schimb cateva reviste cu Pif, Rahan sau Laleaua Neagra!!! Nu era deloc usor!

Ca momeala foloseam viermusi si libelule (stransesem destul de multe cu o zi inainte spaland multe roabe de namol). Varga era pregatita, asezata pe soport, juvelnicul montat si lasat la apa. Lipsea doar scaunelul. Il uitasem acasa. Trebuia sa folosesc galeata de nada pe post de scaun (pe-atunci eram destul de subtirel cat sa fim in siguranta amandoi: si eu, si ea). Am amestecat din nou nada. Se comporta excelent: se lega bine si era destul umezita cat sa se sparga la contactul cu apa. Am adaugat la final cativa viermusi si am “dat” doi bulgari de marimea unui mar. In prima jumatate de ora nu pacalisem decat cativa obleti. Erau inca departe de mal. Am continuat sa nadesc periodic cu bulgari de marimea unei nuci. Dupa inca o jumatate de ora nada incepea sa-si faca efectul. Obletii, “ajutati” si de pescarusi incepusera sa se apropie de mal. Se anuntau vremuri bune. In scurt timp apa “fierbea” de obleti mari care cautau cu disperare larva si viermusul de pe carlig. Asa a-nceput distractia. Cei mai frumosi dintre ei au poposit in juvelnic, majoritatea fiind elibarati spre deliciul pescarusilor.
Era trecut de amiaza. Deodata, obletii au incetat hranirea. Nu mai sarea niciunul. Plecasera si pescarusii. Ceva neobisnuit se-ntamplase.Dar ce? Stateam si priveam atent apa incercand sa depistez pozitia bancului de obleti si eventuala lor revenire. Varga era pe support si pluta in apa. La un moment dat am avut impresia ca o umbra negricioasa a trecut dinspre firul apei catre locul in care nadisem. M-am uitat mai atent. Nu se mai vedea nimic. La scurt timp pluta se scufunda treptat, ca si cand, pescuind pe ape curgatoare, carligul ramane agatat de substrat. Era o scufundare uniforma si continua. Dar eu pescuiam cu o adancime putin peste 1m intr-o apa de 3m.  Ce putea fi? Am ridicat varga de pe suport si am incercat sa intind usor firul. In zadar. Se-ndrepta-nspre stanga, spre firul apei. Am incercat sa trag, atat cat imi permitea firul, usor de varga in directia opusa. Degeaba. Curios era ca nu simteam nimic la capatul celalalt al firului si totusi nu-l puteam opri. Ajuns in portiunea cu apa repede si adanca, firul s-a apropiat mult de mal. Atunci am vazut o umbra cenusie care tragea fara niciun efort toate sperantele mele catre adancuri. Linia a cedat. Macar il vazusem. Si astazi traiesc cu convingerea ca a fost somn. Asa mi-am explicat si disparitia obletilor. Mi-e tare dor de-acele vremuri, de-acei pesti … .