Avat de primavara

8 martie a adus primele balti dezghetate si in judetul Mures. In sfarsit o veste buna dupa cheltuielile specifice inceputului de luna. Spre dupa amiaza, dupa ce-au fost achitate indatoririle de fiu, sot, tata, … , am reusit sa ies cateva ore in afara orasului, pe niste mici balti formate in locul unor exploatari de piatra (foste balastiere). Cu adancimi de pana la 3m, apa limpede si bogate in vegetatie submersa, aceste mici intinderi de apa inca mai adapostesc exemplare mari de stiuca, biban, amur, caras, sanger, babusca, avat si oblete. Nefiind populate niciodata, se pare ca responsabile de prezenta pestilor se fac pasarile si/sau inundatiile (sunt situate la cateva sute de metri de  Mures). Si, asa cum se-ntampla in majoritatea cazurilor, odata ajuns la destinatie, apare din senin un nor ce nu anunta nimic bun. In scurt timp se porneste vantul, apoi ploaia in rafale, fulgere, tunete, grindina, si cu putin noroc ostilitatile vor inceta dupa ce am ajuns deja in acasa. Eu n-am stat “decat” o ora ascuns in masina. Apoi, norii au disparut la fel de repede cum aparusera. Era trecut de ora 4pm. Mai aveam doua ore bune de “rasfat”.  In cel mai scurt timp eram gata de “atac”. La primul tur de balta, am incercat sa-mi fac mai mult un plan de atac, fiind foarte atent la apa, curenti, stuf si la eventualele “miscari de trupe”. Dar, nimic deosebit … parca priveam o fotografie … nu se clintea nimic. Intr-unul dintre capetele mai inguste ale baltii, cu apa de 0,5-1m, protejat de o perdea inalta si deasa de stuf, am observat pe mal, un firicel de apa care-si cauta cu greu drumul catre lac. La confluenta celor doua, musculitele de pe suprafata apei pareau a fi “culese” de mici obleti. M-am apropiat cu cea mai prudenta de acel loc, am “pus” un Salmo Minnow Sinking HP de 5cm. L-am jerk-uit de cateva ori dupa care am facut o pauza destul de mare. Si tot asa. La prima lansare n-am reusit decat sa deranjez decat bancul de obleti. La a doua, am avut primul atac. Pe “pauza”. Apoi au urmat trei avati sariti de juma’ de kil’, dar vioi si luptatori.  Din pacate au fost si singurii … .In tot acest timp, soarele se apropia din ce in mai mult de apus, obligandu-ma sa plec.

Erau primii mei avati luati intr-o balta. De atunci, cu toate ca saptamanal am vizitat acele locuri, nu i-am mai intalnit.