Primul somn la vobler

Totul se-ntampla intr-o zi insorita de primavara, cam pe la inceputul lunii aprilie 2006. O dimineata obisnuita de duminica ce nu anunta nimic spectaculos. Dupa un mic dejun copios, cafetula si diverse emisiuni despre pescuit vizionate cu plictiseala la televizor, m-am hotarat c-ar fi pacat sa ratez una dintre putinele zile ramase pana la inceperea perioadei de prohibitie ( cald, cer senin, fara pic de vant). Mi-am luat batul (pe atunci foloseam un IM6, Berkley Lighting Rod, Medium Spinning, de 9’), mulineta (Shimano Stradic 1000 FB echipata cu un fir impletit Berkley Fireline de 0,10mm), cateva voblere de clean si avat, taxiul si la Mures. Am optat pentru un loc aflat la iesirea din Tg-Mures inspre Sancraiul de Mures.
Am gasit o apa crescuta, putin tulbure si un singur pescar (iesise mai mult cu prietena la plimbare). Am desfacut rapid batul, am pus un Salmo Hornet H3 GT Sinking si la treaba. Micul vobler razbatea destul de greu prin curentul puternic. La aproximativ 50m in amonte, in apropierea barajului, am observat un loc in care apa se-ntorcea intre un stabilopod scufundat total in apa si un bolovan aflat in apropierea malului. Convins ca singurii pesti pofticiosi din zona nu se puteau afla decat in acel loc, m-am indepartat de apa si, calcand cu grija pe pietrele alunecoase, am pornit spre baraj. Am schimbat Hornet-ul cu un Rapala Count Down Silver de 5cm. De la primul lanseu am putut observa o schimbare semnificativa a conditiilor de pescuit. Un lanseu mai lung, in amonte de locul urmarit si o recuperare mai rapida erau suficiente ca naluca sa ajunga in cel mai scurt timp in portiunea cu apa lina. Din acest moment aveam la dispozitie cam 10m in care sa “joc” in voie voblerul, pana langa mal. Timp de cateva zeci de minute am incercat, in liniste deplina, cam toate voblerele care nu dadusera gres pana atunci. Nimic. Atunci am observat o miscare ciudata prin apa tulbure. Sigur se-ntampla ceva acolo jos. Am revenit la Count Down Silver. La primul lanseu, voblerul s-a oprit imediat dupa ce-a intrat in portiunea cu apa calma. Prin acel loc trecuse de fiecare data fara sa se-ntample nimic deosebit. Mi-am zis: “ Poate miscarea ciudata a fost facuta de o creanga adusa de apa. Cine stie?”. Incerc sa trag usor de fir sa vad daca pot salva voblerul din agatatura. In acel moment firul se slabeste, apoi se-ntide si se-ndreapta hotarat catre malul opus. Firul zbura de pe tambur. Frana reglata-si facea din plin datoria. Am incercat sa-l opresc cumva … undeva. Dupa inca 15-20m de fir tamburul s-a oprit. Celalalt pescar s-a apropiat rapid de mine. “Ti-a dat?”. “Da, da’ s-a oprit in ceva. Tin firul intins si nu mai simt nicio miscare, niciun raspuns. O mai fi acolo?”. Tot printr-o miscare brusca s-a indreptat, impotriva curentului, catre baraj. Am reusit sa-l intorc. Acum se apropia de mal. Greu, dar sigur. S-a apropiat suficient cat sa-l pot vedea. Era un somn de toata frumusetea.



Cu batul ridicat, m-am apropiat usor de mal, cat sa-l pot ridica in siguranta cu mana (n-aveam grip sau minciog). Cum l-am atins, cum s-a departat din nou spre larg. Am reusit sa-l aduc din nou la mal. I-am asezat capul pe doua pietre colturoase, intr-o pozitie ce parea sigura.



Am lasat batul colegului si am reusit sa-l scot. Corpul imi era strabatut de un tremur placut. Am facut cateva fotografii cu telefonul, am strans batul, am multumit pentru ajutor si am plecat spre casa. Era primul somn (7,2kg) la vobler. Acum castigasem eu. Data viitoare …. .