Bibani mari pe rau

Primavara si toamna, cand au loc schimbari rapide in temperatura apei, este probabil cel mai bun moment pentru pescuitul bibaniilor mari, pe rauri sau baraje.
Bibanii mari sunt nomazi pe timpul verii, umbland in card si cautand curentii puternici cu vartejuri ce ametesc plevusca. La polul opus, in momentul in care temperatura apei scade sau creste, migreaza spre sau din, adapostul gropilor sau al apelor calme. Moment mai mult decat propice pentru pescuit.
Pescuind pe rauri, daca reusesti sa gasesti o portiune in care apa sta, genul zonelor adapostite de busteni cazuti sau mici golfuri, sansele ca bibanii grasani sa se afle prin preajma sunt foarte mari.
Adancimea nu este foarte importanta in astfel de cazuri. Am prins bibani uriasi in apa de 40 de centimetri cat si in apa de 10 metri. Totusi, daca ar fi sa sa recomand o adancime, zona de 1 - 4 metri este cea care a dat cele mai bune rezultate. Dealtfel, observandu-le comportamentul, veti constata singuri ca bancurile de bibani mari tind sa prefere astfel de adancimi.
Spre deosebire de multe alte specii de rau, bibanii evita pe cat posibil apa cu sedimente intrucat micile particule purtate de curent produc o oarecare iritatie a branhiilor.
In concluzie evitati pe cat posibil perioadele in care apa este crescuta sau cautati zone cu apa lina si cat mai curata.
Desi pe timpul verii, invariabil, comportamentul bibanului este de pradator, urmarind cu o ferocitate exemplara cardurile de maruntis, cand vine primavara va deveni mai degraba omnivor, acceptand cu mare placere rame si viermi. Dealtfel, sunt convins ca aproape oricare dintre voi a prins macar o data un biban la rama.



Pescuitul bibanului la match, caci despre el vreau sa va povestesc, este spectaculos nu numai datorita violentei atacurilor ci si frecventei mari a capturilor. Desi perioadele de hranire nu au un tipar, de multe ori fiind posibil sa astepti multe ore pana la o trasatura, in momentul in care ai dat de ei, vei trai "intens".
Secretul major consta in mobilitatea momelii, tiparul monturii clasice de stationar cu acul sub plumb fiind oarecum depasit. Nu lansati si asteptati.  Daca zona in care pescuiti, este lipsita in totalitate curent, jucati incet momeala, ridicand-o cativa centimetri, tragand-o in lateral ... Va fi mult mai atractiva si rezultatele nu vor inceta sa apara.
Bibanul mare este prin esenta un vanator innascut. Cand merg la Dunare pentru asa ceva, la fiecare trei sau patru minute misc usor varful match-ului in lateral printr-o zvacnire scurta. Rama, caci de cele mai multe ori asta folosesc, se va ridica violent de pe substrat, cazand apoi firesc, printr-o miscare naturala, des intalnita in mediul acvatic. Este momentul in care am cele mai multe atacuri.
Daca locul ales prezinta putin curent miscarea este mai ampla. Trag pluta contra curentului si las firul sa pluteasca pana la contactul plumbului cu substratul.

In privinta a ceea ce folosesc, montura este un running rig adaptat putin, aproape intotdeauna forfacul fiind dintr-un monofilament mai fin|(4-5lbs) decat cel de la linia principala.
Ca momeala, pescuiesc mai mereu la buchet de rame.