Red Indian

Prima lectie de salau la plastice a fost simpla si a sunat ceva de genul asta: "ba, deci bagi carligu' asta cu plumb in pestele asta de plastic si gata...". Aparent usor, mi-am insusit totul rapid si sase luni mai tarziu inca mai montam jigul cu varful carligului in jos iar de pompaje nu auzisem. Totusi, am si prins. Extrem de rar ce-i drept, dar am prins. De agatat nu mai zic ...
Cum sa le 'tarasc', cum sa le joc pe praguri sau prin stepi, nu mi-a povestit nimeni, caci cel care ma initiase alesese intre timp calea strainatatii.
Pe vremea aia internetul era un vis frumos iar singurele mentionari vizavi de pescuit faceau trimitere la 'recolte'. Nu era un subiect de masa si vartejul audientei nu explodase inca.
Un singur lucru imi smulge un zambet in toata ucenia mea - desi deloc original, la o partida din delta am avut inspiratia sa adaug deasupra jigului o mica margea din poliester rosu, genul celei folosite in monturile pentru chefal. Aproape instantaneu am avut un atac, la capatul firului fiind probabil cel mai mare salau pe care l-am avut in drill vreodata. Spun doar in drill, pentru ca nu l-am pus pe mal. Nu stiam cum.. si un samaritean dragut, coleg de 'pietroaie' , a testat pe mine varianta "sa tragem direct de fir". Rezultatul, il intuiti.
Atacul, dat fiind ca nu eram un manuitor versat al nalucii, as spune ca a fost declansat de existenta rosului.

Deunazi, la o partida de rapitor in doi pe Darvari, cand moftul salaului era la apogeu si tantarii faceau din noi obiect de distractie, am incercat din nou metoda in cauza. Sosit in jurul orei sapte pe balta, incercasem absolut orice, doi strapi fiind singurele capturi pana spre ora zece. Fie ca a fost vorba de Kopyto, Mister Twister, Lake Fork sau Bass Assassin, refuzul 'vanatorului' a fost evident. Locurile, bine stiute, devenisera brusc neproductive, apatia fiind mai mult decat evidenta.



Nu spun ca ceea ce am facut a venit dintr-un moment de inspiratie ci mai degraba a fost ceva rezultat din plictiseala. Asezat in iarba, incercand sa aleg plasticul ce va prinde si discutand in paralel cu partenerul de pescuit, am descoperit ca am markerele la mine. Cum la capatul firului atarna un Turbo Shad alb, mi-am dat frau liber imaginatiei, colorand in stil barbar cu markerul rosu, fara nici o noima, corpul, coada, burta si pe alocuri capul plasticului. Scopul unei astfel de operatiuni are o finalitate certa, cea de a face naluca sa semene cat mai mult cu o plevusca ranita, muscata, victima a unui atac...
In cazul meu, sincer, arata mai degraba ca un peste lovit de elicea unei barci.

Intr-un amuzament general, am facut primul lanseu cu 'indianul' proaspat colorat. I-am spus asa, pentru ca haoticul desenului aducea cu cel al unui indian vopsit pe fata, gata de razboi. Impact cu apa la 40m, contact cu substratul rapid, gratie jigului lestat cu 14g si taras cu pompaje mici. Din patru metri urc incet spre primul prag impanzit de stepi, curios nevoie mare de ce anume se va intampla.
O plaja cu inclinatie mica, din lutul des intalnit pe baltile din jurul Bucurestiului, precede urcarea catre doi metri. Nici un atac si dezamagirea scoate capul din apa...
Lansez din nou si de data asta fara pompaje, tarasc Assassin-ul usor cu pauze regulate. Acelasi prag si simt jigul cum bate peretele balanganindu-se fara control. E sus, si contactul cu stepii incepe sa transmita vibratii in bat...



Apoi brusc, ceva se lasa pe firul meu, fara zvacniri, cu presiune sporinda, schimband directia de mers incet. Cei ce au avut vreodata un chinez in drill cunosc senzatia. Identica.
N-am dat teapa, caci in momentul in care m-am hotarat sa fac asta, adversarul s-a hotarat sa evadeze. Grabit, slabesc frana muscand din tigara si ridic varful usor pentru a ridica firul pe cat posibil din apa.
Zece metri de fuga si directia de mers se schimba diametral, tinta evidenta fiind stuful ce strajuieste malul. Reactionez rapid si drilul incepe. Forta de ambele parti, pe alocuri putina maiestrie ajutata de bat si cinci minute mai tarziu e langa mal. Salau, mascul, negricios si nervos rau. Fisa tehnica e facuta si conasul aterizeaza pe iarba. E mai si se vede pe fata lui ca s-a batut de curand.
E prea suparat ca sa il mai tin, asa ca 3 poze si se baga-n stuf. Indianul e productiv si cum tin sa dovedesc asta si partenerului, il chem sa admire trofeul. Are doi strapi la activ si el dar in ochi i se citeste admiratia. "Esti mare tati.. la ce l-ai luat?" Deschid palma si roseata il face sa zambeasca... "La corcituri, aaaa, #%$^%&^& , si nu zici nimic ?"



Ce sa zic frate, ca e al doilea lanseu... Stai aici in spate, ca mai fac unul.
Acelasi scenariu, acelasi prag, atac, si inca un membru al familiei Percidae e pe iarba in mai putin de 10 minute. Superb colorat, mai putin zgariat, insa la fel de suparat.
Dupa trei ore de vanturat apa sunt productiv si asta imi face adrenalina sa creasca. Insist in acelasi loc batatorind substratul, dar nimic. S-a linistit la fel de rapid cum venise.
Un alt loc, tot pe prag, dar acalmia parca a cuprins toata balta. Partenerul apare din stuf, vadit obosit cu o dezamagire imensa pe fata si propune sa strangem si sa luam calea Bucurestiului.
Zis si facut. Recuperez, ma duc la geanta, tai firul si atunci remarc ... culorile indianului meu se estompasera demult. Un rosu spalacit cu tenta maronie pe alocuri pateaza Turbo Shad-ul.
Oftez, verbalizez neinteles si arunc sculele in masina.
Pe drum, rememorand partida, gasim util sa botezam corcitura. Red Indian i-a ramas numele si va zic sincer ca mi-a salvat multe partide moarte din start.

ioon