Aroma de boilies

Pescuiesc la boilies de mult timp dar, ca orice pescar am cateva partide care mi-au ramas adanc infipte in memorie. Una dintre ele este din vara anului 2006. Am fost impreuna cu Costi arbitru la Darvari si intr-un mod foarte natural, m-am imprietenit cu echipa Fisela. Mai ales cand am vazut la ei un crap de 14,400kg. Baieti de zahar, au raspuns prompt la toate intrebarile mele despre pescuit. Si credeti-ma, aveam un bagaj impresionant. Intamplarea a facut ca la sfarsitul concursului sa le ramana o cantitate impresionanta de boliesuri, aproximativ 10-12kg pe care mi le-au dat mie. Bineinteles ca supernevasta a avut ceva de zis in situatia in care un sertar intreg de la combina frigorifica a fost umplut cu boilies, iar ce avea ea prin sertar ramas intr-un lighean pe masa. Cum am rezolvat situatia nu mai stiu, mi-aduc aminte doar ca in weekend impreuna cu toata famila am luat drumul baltii. Cu copii cu tot ca asa ii sade bine unui cap de familie.
Incredere in bile aveam destula, problema era ca balta era una noua. Am vazut si un loc, mi-a placut si normal m-am asezat pe el. Racheta si spodul au intrat in actiune. Am uitat sa precizez ca intre timp echipamentul meu suferise modificari majore. Lansete de 3,6m, mulinete big pit, spod si tot tacamul le foloseam la maxim de ceva timp. Asa ca incep sa nadesc cu racheta.
Vecinul meu era din Bacau. Pescar cu state vechi pe balta, cunostea locurile destul de bine si avusese detule intalniri de gradul trei pe acel loc dupa cum spunea el. Eu mai ”incepator” nadesc la cativa metri de perdeaua de stuf din fata mea si pun lansetele pe rod pod. Asteptam sa se intample ceva. Si s-a intamplat. A prins supernevasta si copii caras la undita iar eu nimic. Toata ziua.
Noaptea il rup, ziceam in gand mai ales ca vecinul se mandrea deja cu un ciortan de 2 kg. Dar nu s-a intamplat nimic. Inainte de a pleca mai trec intr-o vizita pe el, vad ca da cu bomba, iar pe carlig pune porumb si pufuleti. Ca pe balta asta nu merg boiliesurile sub nici o forma. Mai ales ca el a incercat odata si nimic.
Supernevasta cere drepturile la sertarul de la congelator, ce mai, jale. Ajung acasa si numai promisiunea ca si saptamama viitoare ma va insoti salveaza provizia mea de boilies. Deci urmatoarea saptamana cu cort, catel si purcel din nou la locul stabilit. Numai ca de data asta am intrat in apa si gasesc un prag mic de doar 20 -30 cm nu mai departe de 5 m de locul unde nadisem eu data trecuta.



Din nou ma aprind mai ceva ca o torta. Gata. De data asta nu mai scap niciunul. Le arat eu lor. Si le-am aratat, o mare liniste. Bacauanul din nou prinde doua trei bucati si eu din nou gherla. De fapt mint. Am avut o trasatura, dar eram si eu ca omul dimineata dupa cafea, prin lanul de porumb. Dupa care liniste. Salvat din nou de carasul prins de supernevasta si copii, deja aveam mari probleme. Ce fac frate, oare bilele care au pus pe mal crapii aia uriasi de la Darvari nu fac fata pe o balta salbatica de la Galati? Ma apuc de dat la bomba? Nu-mi vine! Am muncit destul pana sa ajung sa scap cu totul de acesta conceptie si acum sa o iau de la capat? Oare nada a patit ceva daca a stat in congelator? Ma mai chinui cateva zile, dupa care pun mana pe telefon. Toata lumea ma linsiteste. Cand o sa puna botul pe bilele alea nu o sa mai vrea altceva. Garantat. Bineinteles ca baietii de la Fisela ma avertizasera ”vezi ca sunt bile ceva mai pretentioase”. In mod evident, erau foarte pretentioase. Nu mai patisem asa ceva niciodata. De obicei cu bilele pe care le faceam eu pe atunci aveam trasatura pana seara, daca nu cel tarziu a doua zi dimineata. Si acum de doua saptamani nimic! Ma uit la ele in congelator, aratau ca atunci cand le-am luat. Nimic anormal. Le mai dau o sansa, dupa care voi ceda in fata supernevestei.
Asa ca vineri dupamiaza din nou pe balta. Bacauanul ma saluta bucuros. Deja eram prieteni. Eu eram ucenicul care aveam scule dar nu stiam sa prind, iar el imi va demonstra inca odata cum se prinde peste. „La cinspe lansete cred si eu” ma gandesc cu amar.  Cu inima chinuita arunc lansetele pe pragul gasit de ceva timp. Nici macar nu am mai facut seminte si nici groundbait nu am mai luat. Dau cu cobra cateva bile pe langa lansete si ma apuc sa montez unditele pentru ceilalti. Aud parca un avertizor. Si-o fi luat avertizoare Bacauanul? ”tati se invarte chestia aia.” Cred ca vre-o jumatate de minut am holbat ochii la tamburul mulinetei care ceda fir. Apoi sar peste Ioana si pun mana pe lanseta. Firul pleaca spre stuf dar reusesc sa il intorc. Nu e foarte mare dar trage voiniceste. Ajung cu el pana aproape de mal si spre uimirea mea supernevata intra cu miciogul in mana in apa. Il aduc usor si il ia. Uraaaaaaa! Multumesc la toata lumea in gura mare. Bacauanul  nu stie ce se intampla, dar nici nu ma intereseaza. Dupa doua saptamani de truda si inghitit tot felul de mistouri, e randul meu sa fiu zmeu.
In timp ce ma dau ”profesor” de parca as fi avut vreun merit, inca o lanseta pleaca usor si sigur catre stuf. Ajung in viteza si intep de cad pe spate. Carligul sare din gura pestelui iar eu raman cu un gust amar. Ce repede se poate transforma o victorie. Incarc lansetele si le pozitionez pe locul cu pricina. Mai dau o mana de bile pe vad si astept sa vad ce se intampla. Din pacate nu s-a mai intamplat nimic. Crapii au disparut la fel de repede cum au aparut. Noaptea a trecut linistita pentru restul lumii, mai putin pentru mine. De ce nu am luat seminte? De ce nu am luat si... imi ajung bilele? Oare o sa mai vina crapii? Ma framant o buna parte din  noapte pana cand cad intr-un somn greu si fara vise. Dimineata la ora 4 eram in picioare. Mai dau o mana de bile pe fiecare lanseta, schimb momelile de pe carlige si plec pe malul baltii in speranta ca voi gasi un loc mai bun.
Adriaaaaan! Fug pana la cort sa vad ce se intampla. Supernevasta cu lanseta covrig in mana incerca sa mulineze. Pun mana pe bat si incerc sa pompez putin. Ce vorbesti nene! Ia fir de parca frana nu ar fi stransa deloc. Ma uit cu grija la o iesitura de stuf din dreapta mea. Acolo se duce intins. Fug pe mal doar doar oi putea sa ii arat calea cea dreapta. Nici pomeneala. Cobor malul abrupt si incerc sa trag in lungul lui. Il intorc usurel, parca a mai slabit din forta. Trece milimetric pe langa braul de stuf. Iau minciogul in mana si il arunc in apa. Incerc sa-i dau o gura de aer, dar nu vrea deloc sa iasa. Picioarele imi aluneca incet dar sigur in malul de la mal. Cad in fund si incerc sa ma ridic. Nu reusesc de lanseta. Forta cu care ma trage pestele si malul cleios nu ma lasa sa ma ridic. Slabesc un pic frana, ca doar no fi foc. Ba a fost. S-a speriat de la balaceala mea si a taiat-o ca din pusca direct spre insulita de stuf. Strang din nou frana dar e prea tarziu. Fortez prea tare si carligul ii sare din gura. In loc de”la revedere” imi arata coada uriasa. Cat o racheta de tenis.
Sunt murdar tot si-mi vine sa plang dar nu am timp. Trage la alta lanseta. Intep si realizez rapid ca nu e la fel de mare ca cel care tocmai a plecat. Pestii s-au adunat pe vad. Prind si mai mari si mai mici. Deja sunt smecher. Ce e sub 2kg e carasel.
Nu stiu ce parere au avut ceilalti pescari, stiu doar ca atunci cand a venit baiatul cu taxa mi-a spus ca au fost unii care nu au vrut sa plateasca. Nu au prins nimic. La fel si prietenul meu din Bacau.
Cred ca nu trebuie sa va mai spun ca urmatoarea saptamana pe locul meu erau deja plantate 6 lansete.

Dar asta e deja alta poveste.

Pescuiti bine!
Adrian C.