La Darvari - Pelicanul 2008

O sa ma intrebati cum se poate? E simplu. Faci  greseli in speranta ca vei catiga. La mine a fost usor. Am tras standul C4 si am plecat din start cu premisa ca am pierdut. Cu un an in urma am arbitrat in acel sector si cunosteam cat de cat locurile, cel putin asa credeam eu. Dar va spun ca este o mare diferenta intre a asista si a pescui pe un loc. Asa s-a intamplat si la mine. Cand am pus lanseta de marker in lucru, am descoperit un mare prag, un platou mai in larg, ce mai... un loc destul de bun.
In fata, departe, un golfulet cu papura si stuf, si dupa semne, cu apa destul de mica. In dreapta noastra baietii de la CC. O echipa cu rezultate destul de bune in concursuri si  daca este sa ne luam dupa cum au sondat fiecare centimeru de apa si au notat totul intr-un carnetel, erau hotarati sa castige. La stanga, adica la liniile de inalta, o echipa din Moldova. Adica rusi frate! Aproape ca nu stiau romaneste, unul singur descurcandu-se onorabil.
De la ei am invat un lucru esential in pescuit. Cum se bea vodca cu ardei iute. Merge ca uns. Dar asta abia in ultima noapte, pentru ca la inceput eram rivali. Normal. Toata lumea visa premiul si cele doua cupe de aur. Asa ca pentru a nu ne micsora sansele din start am inceput cu naditul.
Boiliesuri, pastura, seminte, si tot arsenalul a plecat din prima pe locurile identificate, cu precizie centimetrica. Nu am luat un lucru in calcul - eram in luna mai iar apa avea temperatura de 18 grade.
Orele trec si nu se intampla nimic. Nici la noi nici la vecini. Oare sunt probleme cu nada?  Am gresit-o de data asta? Nu cred.
Noaptea ne gaseste in cort, incercand sa facem liniste cat mai multa in asteptarea unei trasaturi. Desi nu am avut activitate toata noaptea, nu am putut sa dorm, dimineata gasindu-ma in picioare.
Vad activitate in golful din fata noastra. De aici a inceput chinul! Trebuia sa ajung acolo!
Schimbam tamburii si incepem sa chinuim lansetele.  Boiliesurile erau prea proaspete, nu rezistau socului lansarii. Am schimbat pe porumb.
A gasit George cateva boabe de porumb dipuite 'de cativa ani' cu lapte de porumb si arome. Astea le-am folosit.
Plumb de 130g, o.t.g. Monturi in-line prima data, si fara nada. Nu am ajuns chiar in golf unde sareau crapii, mai lipseau cativa metri buni, dar e aproape.


sursa foto: Forum Darvari.ro

De acolo a venit prima trasatura si punem pe mal un frumos romanesc de 9 kg. Gata! Ii rupem. Dar trebuie sa dam ceva nada. Facem bulgari tari ca piatra si incepem sa torturam spodul si cupa de nadire. Se duc tot asa, pe aproape si pana la urma reusesc sa trimit 3-4 bulgari exact acolo unde trebuie. Schimbam montura cu una helicopter. Intre timp vine cineva din Bucuresti cu un fir de la Sufix de 0,20mm si inlocuim Techniumul.
Cand vine vorba de casting, Shimano lasa putin de dorit din punctul meu de vedere. Nu se duce, pur si simplu! In rest numai respect pentru el.
George rade ‘am fir mai gros si la undita’. Ma chinuie un pic legatul inaintasului dar pana la urma gasesc nodul. Dublu grinner, tine beton.
Lansez cu noul fir, si castig clar metrii care lipseau. Ajung exact acolo unde trebuie. In cateva ore mai punem pe mal un peste putin mai mic si ratam trei. Asta in situatia in care pe balta nu se prindea nici un peste!
Greseala? Enorma! De frica sa nu rupem firul, nu intepam cum trebuie. Si asta nu e totul... Abia acum ne-am prins noi cum sta treaba cu naditul la distante mari, asa ca ne-am pus pe treaba.
O galeata de 10 litri a zburat in vad. Alta greseala. Pestele era in bataie. Am mai vazut cateva trasaturi, ratate desigur, am mai pus un peste pe mal si apoi gata. Am stricat vadul. Ne-am apucat de baut cu rusii si am ajuns la concluzia ca sintem mari pescari dar avem ghinion cu locul.
Cand am ajuns acasa, am dat de o cutie cu pop-up si in mod evident nu am putut sa dorm in noaptea aia.
M-am luminat! Dar tarziu.

Pescuiti bine!
Adrian C.