La umbra ghetii

De sarbatori, am 'fiert' in casa de dorul baltii. Mi-am scos nalucile, le-am aranjat pe categorii, le-am schimbat ancorele sau jigurile acolo unde era necesar, le-am pus in cutii la loc... fix cat sa sporesc sevrajul si asa deranjant pentru cei din jur. In plus, cumparaturile m-au plimbat de-a lungul Dambovitei aproape zilnic si m-am tot mirat ca nu a inghetat inca.
Initial, am vrut ca pe 31 decembrie sa fug, macar pentru o ora, sa dau de un biban daca de salau n-am timp. N-am putut, si daca 2008 l-am terminat fericit dar cu gandul la balta,  2009 m-a luat rapid cu tremur de mana si ameteala, simptome clare de dor de apa.
Doua zile am rasuflat greu, apoi n-am mai rezistat. Pe 3, cand inca nu se topise poleiul de pe autostrada, am aruncat doua lansete in masina si dus am fost.
Darvari, caci despre el e vorba, m-a primit invaluit in ceata, aproape alb, cu un frig cumplit, amplificat de vant.
Din start, optiunile de pescuit s-au redus la cel mult 10% din suprafata lacului, pentru simplu motiv ca inghetase. Adio buza stufului, praguri de stepi bine stiute, gropi de iernat...


 
Mi-am montat light-ul si batul de jig si m-am pus pe 'cautat'. Daca initial am incercat in primul ochi gasit, undeva la baza digului de sub podul Tamadau, vantul din fata si lipsa de atacuri m-au convins rapid sa ma sui la loc in masina si sa iau balta la vizionat, cu viteza de melc, disperat dupa un loc unde sa imi inmoi nalucile.
Am renuntat pe rand la locurile de salau, biban, stiuca, inciudat ca nici macar 10mp curati nu gasesc ...
Darvariul este de doua ori mai frumos iarna, de parca stuful, golfurile si malurile inalte pe alocuri sunt mult mai bine conturate pe alb.
Tarziu, dupa o ora de haladuit pe balta, am ajuns la barajul cu Gostilele, ultima reduta impotriva ghetii si peste o mie de metri patrati de apa curata si limpede s-au intins in fata mea ...
In astfel de cazuri, luciul de apa din fata ochilor iti da sentimentul ca ai gasit locul secret in care e imposibil sa nu ai cel putin cateva atacuri 'hotarate'. E sentimentul pe care il am mereu cand dau de un ochi de stuf ascuns de vazul lumii, ascunzis in care presimt iminenta unui atac salbatic al unei stiuci de peste cinci kilograme.



Zona barajului are toate ingredientele unui succes - apa mare, structura de beton si mal putin abrupt cu prag la 4-5m. Si daca in maluri Sliderele si Ripperele n-au facut nimic, am renuntat rapid la gandul bibanilor grasi, trecand pe jiguri grele si lasand de izbeliste light-ul, rezemat de masina. 
Cu vant din spate, armand un Kopyto cu 17g 4/0 Gamakatsu, am batut intrarea in canalul creat de revarsarea apelor in lac, betoanele din mal, pragurile si tot nimic. E drept, marginile incalzite de soare ale barajului erau impanzite de maruntis ce se juca la suprafata. Apoi din joaca, am incercat sa testez rezistenta ghetii ce deja acoperise malul stang al lacului. O bolta mare si jigul mi-a luat 30m de fir alunecand pe patinoar... covorul de gheata nespargandu-se. Am recuperat usor, lejer, mai mult in joaca, atentia fiind indreptata in totalitate catre frumusetea lacului, nicidecum catre capatul linie si ce se intampla cu jigul.



Cum brusc, ceva s-a lasat pe firul meu, am coborat ochii cu gandul de a vedea ce am agatat. Minune. "Semne bune anul are!" Un strap nervos fugea cu plasticul in gura prin apa de 1m din fata mea. Dimensiune sub limita dar haios foc si cu un colorit cu tenta maronie... Primul peste pe 2009. PPE - pozat, pupat, eliberat.
Atacul venise pe cadere, chiar la limita platformei inghetate.  Nu am mai patit asa ceva dar auzisem povestea de la altii mai priceputi ca mine.
Iarna, in diminetile insorite, marginea platformelor de gheata ce acopera aproape in totalitate suprafata lacului formeaza o umbra protectoare in bataia soarelui cu dinti... iar dintosii se pare ca prefera acest loc de panda.
Am incercat din nou si rezultatul nu s-a lasat asteptat. Patinoar, cadere libere si atac ferm dar apasat. Inca un strap ceva mai mare si mult mai negricios. Nervos asisderea, de parca ar fi ignorat total temperatura scazuta a apei. Incet, dupa 4-5 salaiasi am renuntat la Kopyto trecand pe Bass Assassin Black Shad si tatal lor s-a aratat incantat de aceasta schimbare. Acelasi loc, aceeasi manevra, si un 'suparat' de 1.5kg a aterizat pe mal. De data asta insa atacul l-am resimtit puternic in maner, violenta lui amintindu-mi mai degraba de ferocitatea celor specifice lunii mai. Inca un strap timid la Bass Assassin si am schimbat din nou.



Partida deja era mai mult decat perfecta si timpul ramas l-am folosit pentru incercari intrucat de cele mai multe ori sfarsesc o partida buna intrebandu-ma cat din rata capturilor o face mana, locul sau naluca.
Le-am luat la rand - de la cele mai proaste catre cele din sectiune - arma secreta. Am prins cu toate, in doua ore punand pe mal 11 strapi si doi salai.
E drept, am si injurat, multitudinea de strapi facand un adevarat show cu cozile plasticelor mele, procentul retezarilor inclinand puternic balanta spre un 40%.
Toti cu aceeasi manevra - lansat pe gheata, tarat si lasat sa cada liber ...
Generalizand, aproape ca nu am avut nici un merit, singura atributie reala ce mi-a revenit fiind intepatul.

Anul asta am inceput devreme si placut.
Mai prind si revin.

ioon