Pestele padela

Descriere generala
Polyodon spathula este un peste de talie mare,putand atinge lungimea de 2 m si greutatea de aproximativ 70 kg. Capul prezinta un 'nas' (rostru) mult alungit, comprimat dorso-ventral, in forma de vasla, fiind de aproximativ o treime din lungimea totala a corpului.  Ochii sunt mici, dispusi la baza rostrului, acuitatea vizuala fiind redusa. Aparatul branhial este foarte bine dezvoltat la adulti, prezinta adaptarile pestilor planctonofagi, dar spre deosebire de cel al speciei Aristichthys nobilis, are o suprafata efectiva de filtrare de cca. 2 ori mai mare.

Aristichthys nobilis
Gura este mare si in pozitie ventrala. Este specializat pentru filtrarea si utilizarea zooplanctonului din apa. Filtrarea unui mare volum de apa este asigurata de gura mare, de posibilitatea expansiunii cavitatii buco-faringiene si de spinii branhiali numerosi si lungi de pe suprafata arcurilor branhiale. Un rol important in selectarea organismelor, il au numerosii muguri gustativi din cavitatea buco-faringiana si de pe arcurile branhiale.
Coloratie
Corpul pestelui este lipsit de solzi, cu exceptia unor solzi mici dispusi de-a lungul liniei laterale, la baza dorsalei, si la baza pectoralelor. Are pielea neteda, culoarea acesteia variind de la gri deschis pana la negru pe flancuri si dorsal, iar abdomenul este colorat in alb-cenusiu.
Localizare
Specia Polyodon spathula este unicul reprezentant al familiei Polyodontidae in America de Nord. In Asia, in bazinul fluviului Yang- Tze, exista un alt reprezentant al familiei Polyodontidae, specia Psephurus gladius cu talie de cca.3 m, greutate de peste 700 kg si regim de hranire ihtiofag.

Psephurus gladius
Aceste doua specii au origine comuna, insa au evoluat diferit dupa separarea placilor tectonice asiatica si americana in Cretacic, in urma cu cca. 30 milioane de ani. Arealul natural al speciei Polyodon spathula il constitue bazinul hidrografic al fluviului Mississippi, din zona Marilor Lacuri si pana in Florida.
Hrana
Polyodon spathula consuma cu predilectie organisme planctonice prin filtrare. Hrana principala o constituie zooplanctonul si insectele acvatice, apoi fitoplanctonul si larvele de insecte. Consumul de detritus este pasiv si se datoreaza, probabil, exclusiv mediului de viata-respectiv cantitatilor de materie in suspensie, in apa raurilor, in urma unor viituri. In functie de densitatea obiectelor trofice, filtrarea poate fi pasiva sau activa. Filtrarea pasiva predomina la densitati mici ale zooplanctonului, pestele inotand permanent cu gura larg deschisa si filtrand apa care trece prin sistemul branhial. In zonele cu aglomerari de zooplancton, pestele executa miscari specifice (torsiuni, schimbari de directie). Acestea duc la formarea de mici turbioane care antreneaza zooplanctonul spre gura larg deschisa. Filtrarea este in acest caz selectiva, dimensiunea particulelor retinute depinzand de gradul de deschidere al operculelor.
Reproducere
Reproducerea are loc primavara, la temperaturi ale apei de 11-14 grade Celsius, pestii migrand pe cursul superior al fluviului si al afluentilor lui, la distante ce ajung uneori la ordinul sutelor de kilometri. Depunerea pontei se face pe substrat de pietris, la adancimi de 2-10 m, in zone cu curent puternic.
Comportament
Fiind o specie filtratoare, isi petrece majoritatea timpului inotand in masa apei, aflandu-se intr-o permanenta miscare. Poate fi pescuit sportiv doar in mod accidental, caz in care, drill-ul oferit va fi unul de exceptie. In tara noastra este reprodus artificial in fermele piscicole pentru a suplini productia de icre negre si a limita braconarea speciilor native de sturion.
Pestii adulti consuma accidental si pesti de mici dimensiuni.