Tehnica de pescuit cu pestisor mort presupune manuirea cu maetrie a momelii, incercand pe cat posibil sa-i inprimam miscarile unui pestisor viu.
Pentru a pastra un contact permanent cu pestisorul (acest lucru ne permite sa stim in orice moment ce se-ntampla cu pestisorul – cand este atacat, cand intalneste obstacole) trebuie sa tinem tot timpul firul intins. Mojoritatea atacurilor au loc cand pestisorul coboara, se scufunda.
Aceasta tehnica, alaturi de cea in care folosim naluci, reprezinta cele mai sportive moduri de pescuit rapitori de talie mare.
Presupune o buna cunoastere a locurilor in care pescuim, o mare sensibilitate tactila si vizuala pentru a reduce cat de mult posibil evolutiile anormale ale pestisorului. Stapanind foarte bine toate acestea, rapitorul isi va trada mult mai repede prezenta in preajma momelii. Orice atac hotarat al rapitorului trebuie urmat de o intepatura puternica si ferma din partea pescarului (cand realizeaza ca este o capcana va renunta la pestisorul, irezistibil pana atunci). Uneori dificil de detectat pentru un pescar lipsit de experienta, aceste senzatii sunt printre cele mai intense.
Tehnica de pescuit cu pestisor mort datoreaza foarte multe domnului Albert Drachkowitch. In 1967 el a reusit sa captureze prima stiuca folosind o montura cu pestisor mort. El a dezvoltat o montura speciala (care-i si poarta numele – montura Drachkowitch) de fixare a unui peste mort sau a unui shad folosind doua carlige triple (o ancora se fixeaza in cap, iar cealalta in coada). Aceasta montura, cunoscuta si folosita pe plan mondial, se evidentieaza prin pastrarea miscarilor libere si controlate, identice cu cele ale unui pestisor viu, dar bolnav sau ranit. Astfel, acesta atrage atentia rapitorilor (un pestisor ranit este mult mai usor de vanat decat unul perfect sanatos). Un alt mare avantaj il constituie, in cazul folosirii shad-urilor (pestisori confectionati din silicon sau materiale plastice) diversitatea marimilor si culorilor in care sunt prezenti in magazinele de profil, reusind practic sa se adapteze oricarei situatii nepravazute ce poate aparea pe parcursul unei partide de pescuit. Materialele folosite pentru aceasta practica trebuie sa fie de cea mai buna calitate. Lanseta trebuie sa fie una rapida, construita din carbon de mare rezistenta, pentru a putea pastra un permanent contact cu pestisorul, transmitand orice miscare neobisnuita a acestuia, dar suficient de puternica pentru a rezista unei intepari ferme si unui dril de cele mai multe ori chiar violent. Tinand cont ca o partida de pescuit in care folosim aceasta metoda, poate dura mai multe ore, timp in care vom tine permanent lanseta in mana, greutatea ei va trebui sa fie de maxim 200g. Lungimea ei este in general cuprinsa intre 2,50m (pentru pescuitul din barca) si 3,30m (pentru pescuitul de pe mal, in lacuri sau rauri). In cazul in care optam pentru o singura lanseta si pentru pescuitul din barca si pentru cel de pe mal, vom alege un model a carui lungime sa fie cuprinsa intre 2,70 – 2,80m. Puterea necesara este frecvent cuprinsa intre 10 si 50 g, dar poate ajunge pana la 80 g daca se utilizeaza momeli grele sau lestate suplimentar. Prezenta inelelor SIC este obligatorie in cazul folosirii firelor impletite. O mulineta cu tambur fix, pentru lansari lejere, echilibreaza perfect intreg ansamblul. Prezenta rulmentilor asigura o mulinare mult mai usoara, mai lina. Frana superioara (situata deasupra tamburului), micrometrica ofera realizarea unui reglaj deosebit de exact. Antireturul infinit, garanteaza posibilitatea de a frana imediat in orice moment al mulinarii. Acesta constituie de asemenea, un alt avantaj. Firul monofilament cel mai utilizat are diametrul de 0,28mm. Firul fluorescent este utilizat pentru o mai buna vizibilitate (putem cunoaste in orice moment locul in care evolueaza naluca – este locul in care firul ‘intra’ in apa) dar diametrul lui nu trebuie sa depaseasca 0,35mm (folosirea unui fir mai gros va reduce sensibilitatea si distanta de lansare).
Montura Drachkowitch este alcatuita dintr-un plumb despicat de minim 10g, doua ancore (carlige triple)
sau doua carlige cu ochet (pentru evitarea agataturilor),
legate cu sarma otelita sau Kevlar, o sarma din cupru si o tija otelita, in forma literei “V”, cu doua brate inegale. Plumbul despicat se ataseaza de inel astfel incat pestisorul sa evolueze cat mai aproape de pozitia naturala. Tija otelita se introduce prin gura, in corpul pestisorului. Ancorele sau carligele se infig in peste, unul pe fiecare parte, in apropierea cozii, respectiv in apropierea capului. Sarma de cupru patrunde prin corpul pestelui, in dreptul ochilor de maxim doua ori, dupa care se rasuceste, spira sub spira, pana in apropierea plumbului (astfel i se imprima un plus de rigiditate monturii).
