Coropisnita

Coropisnita adulta are corpul de 30-55 mm lungime si culoare cafenie. Dorsal, primul segment al toracelui (pronotul) este mare, ovoid, bombat, catifelat si placut la atingere. Picioarele anterioare sunt adaptate sapatului. Se-nmultesc din doi in doi ani. Prin lunile mai-iunie are loc copulatia si depunerea oualor. Ouala sferice, sunt de marimea unei seminte de canepa si de culoare alb-galbuie. Larva este asemanatoare insectei adulte. Pentru depunere, femela sapa un cuib de marimea unui ou de gaina, la 5-15 cm adancime, in care va depune intre 300 si 600 de oua. Incubatia dureaza 15-20 zile. Larvele aparute raman in cuib sub ocrotirea femelei pana dupa prima naparlire, apoi devin independente sapandu-si propriile gauri.

Catre sfarsitul toamnei, larvele naparlesc de doua ori, apoi se retrag pentru hibernare in sol sau in locurile de depozitare a balegarului. In primavara, ele urca in stratul superficial al solului, sapa galerii de hranire, se hranesc si continua sa se dezvolte, iar spre toamna celui de al doilea an, larvele devin insecte adulte care hiberneaza. Pentru dezvoltare si iernare, coropisnita prefera solurile bogate in substante organice si balegar de grajd. Ierneaza ca insecta adulta si larva de varsta a III-a, in sol, la 30-40 cm adancime.

Coropisnita produce pagube mari in rasadnite, sere, solarii si in camp la culturile de legume, preferand rosiile, vinetele, conopida, morcovii. In rasadnite, atacul se manifesta imediat dupa semanat, prin dislocarea semintelor in germinare. La culturile semanate direct, in urma deplasarii, coropisnita disloca samanta in germinare. In radacinile mai groase de sfecla, morcov si in tuberculii de cartof, insectele rod cavitati mari.

Sunt foarte cautate de somn, clean, mreana, chiar si crap. Se ataseaza de carlig relativ usor, Varful carligului va patrunde in corpul coropisnitei in zona capului si va iesi complet prin partea posterioara. Mrenutele si clenisorii ne pot crea destul de multe probleme, reusind sa ‘sparga’ destul de usor abdomenul insectei, trebuind neaparat inlocuita. Separarea indivizilor este obligatorie in pastrarea coropisnitelor pe perioade mai lungi de timp. Ca modalitate de pastrare si transport, s-a dovedit a foarte eficienta urmatoarea : luam o bucata de lemn ‘plina’, cu lungimea de 40-50 cm si latimea de 25-30 cm; pe toata suprafata, pe ambele parti,se fac gauri de cate 10-12 cm lungime si 2,5-3 cm diametru, la distante de minim 1 cm intre ele, in care se vor introduce insectele; fiecare dintre aceste suprafete va fi acoperita cu cate o bucata de placaj, avand aceeasi lungime cu cea a lemnului – asemenea unui capac; placajul va fi gaurit in doua  trei locuri, in dreptul fiecarei gauri, pentru aerisire. Rezultatul final va trebui sa se asemene cu o cutie de remmy, pastrand proportiile.