Un somn de noapte...

Mult timp n-am simtit nimic aparte pentru pescuitul la somn cu naluci si pot sustine cu tarie ca dupa prima captura, orice pescar de rapitor va ramane fascinat....
Povestea asta este despre cum te prinde un microb si cat de usor te poti indragosti de acest stil de pescuit.

Sfarsit de octombrie, indecis, cu zile de soare si ploaie marunta, cu dimineti friguroase ce iti devoreaza buricele degetelor lipindu-le de bat si amieze calduroase ce te fac sa te dezbraci substantial pentru a nu te coace. Plauri de iarba ce ineaca japsele din Holbina si stiuci pitite prin stuf, deranjate vizibil de schimbarile de presiune.
Genul de partida pe care aproape ca iti vine sa o blestemi. Orice ai cauta, nu e acolo. Biban, salau, stiuca, sunt nume de pesti ce se rostesc rar, si intristeaza vizibil fata oricaruia dintre noi.
In patru ore am vazut 2 raci si un harman de crapi. Sunt deprimat si oarecum epuizat psihic de dat la ghionder.
Un tablou sumbru pe care oricat as incerca sa il schimb alternand tot ce am in colectie, ma doboara implacabil.
Mai dam de 3-4 ori si iesim, se raspandeste zvonul intre barci. Poate incercam si pe Dunavat sau daca nu, pe Sfantu sigur avem mai multe sanse... chiar daca e apa tulbure rau.
In drum spre mal, cu electricul care de-abia isi mai invarte palele, scap cateva aruncari la intamplare. Nici macar rosioara din canalul de centura al Holbinei  nu e acasa.


Cafele, o ciorba de burta la restaurantul de pe mal si am sarit in salupa.
Prima oprire, Dranov cu centura Dunarii, canalul fara nume. Iarba din mal e sub apa si valatuci imensi vin si ineaca orice bulboana ce da semne de limpezeala.
"Prostu' bancului de salau sa fiu si nu as sta aici" se aude din campia de menta salbatica ce strajuieste malul, semn evident ca unii din noi deja au renuntat.
Aici am mai prins. Somotei, strapi si multi bibani. Numai vara si niciodata pe o vreme ca asta. E ora 2 si brusc s-a facut frig din nou.
Cu Gloomis-ul invart un A9 prin pir-ul inundat, fumez, gandindu-ma lenes unde as putea sa duc 'poporu' sa prinda si ei un peste...  Atac! Recuperez febril cei patru metri de fir liber si 2 ochi mici si sticlosi ma privesc rautacios din mal. Un strap de 300g s-a lasat pacalit.
In 50 de secunde toate cozmele din trusa dispar. Culoarea - nu are importanta. La ala a dat, deci prindem toti. Inutil sa spun ca balaceala nu face casa buna cu salaul.
Inca unul si apoi au disparut. Doua ore am bat malurile, dar in zadar.
Deja sunt aburi de inserare. Ca fapt divers, intotdeauna am avut impresia ca in Delta noaptea vine mai repede...



Sunt in salupa, Alex rupe motorul in doua si Jack tot insista sa nu fiu suparat.
"Hai ma sa ne oprim si pe colt la primul M" zic oarecum in gol si uimitor, doi din cei sase temerari percuteaza cu ultimele puteri. "Dai tu de 5 ori, ii prinzi pe toti si dupa mergem... hhahahahah" imi primesc mistoul cuvenit unei astfel de partide. In trei minute Alex infige botu' intr-un mal alunecos si mistocarii fug care mai de care printre copaci cautand locuri 'intime' de consumat nevoi fiziologice.
Am TR-FR-ul(7-128g) deja montat, batul de swimbait-uri, cu Calcutta si Powerpro de 15 pe el. In plus parca am pierdut prin geanta imensa si jiguri de peste 21g.
Lestez cu 28 si 5/0 un Aqua de 7 si plec spre spatele barcii sa lansez in curent.  Arata ca porcu' dar pe bezna asta aproape ca nu se vede.
Dau sa arunc si un ropot de aplauze imi smulge un zambet. Jigul plesneste nervos fibra barcii, oprit brusc din aer.
"Deci daca tu scoti ceva de aici, chiar si o scoica, noi iti dam de baut!!!"

Ighit in sec si lansez aproximativ 30m. Firul lasat liber, coboara vertiginos pravalit sub masa de apa ce formeaza bulboana din fata mea. E pe substrat, am simtit formele neregulate ale argilei.
In pompaje mari, cu pauze lungi si recuperari rapide, astept sa dau de primul prag. Apa, dupa timpul cat a durat pana am simtit ceva, este cam de 14-15m.
Lovesc peretele si incep sa urc. Calcutta face totul sa para mai usor, iar batul nu rectioneaza aproape in nici un fel la astfel de chinuri. Plasticul urca taras malul si brusc se propteste in ceva.
Injur, inciudat ca dau satisfactie banchetei de spectatori ce se amuza copios in spatele meu. Chiar sunt intrebat daca am pus fir pe mulineta sau dau asa la ... intimidare.
Ciudat, desi pare ca sunt in agatatura, totusi am senzatia ciudata ca firul imi coboara si ca se freaca de ceva. Poate am rupt copacul si o ia la vale. Bat tare, mulineta asijderea, fir bun, trag, imi zic in gand si ma pun pe treaba. Imagineaza-ti ca legi o galeata de jig, o arunci in apa si  apoi tragi de ea, cam asta a fost impresia.
Oftez, deja mai am putin si pun capat chinurilor, cand frana prost reglata scoate un carait puternic iar tamburul se invarte ciudat de repede.



Acum stiu ca e inutil, dar am mai dat o teapa, asa, sa fiu sigur... ca il iau. Cu ura, nu oricum..  Daca era stiuca ii scoteam jigul prin cap.
Un dril de 10 minute asterne linistea in spatele meu. Apoi o ploaie de adjective ... "bulanosuleeee!", "baftosu naibiiiii!", "ba nu se poate!" sparg momentul perfect.
Un somn de 5kg imi sta la picioare. Il iau in grip si ma dau mare. Acum simt fericirea. Nici crapii de 20kg nu m-au facut sa simt asa ceva.
Strang si plecam. Niciodata nu fortez norocul.
Deja e noapte de mult si in bucataria mica, la caldura, spun povestea  de zeci de ori... pana oboseala si Jack ma doboara din nou. Ca in Monstrul...
Seara urmatoare, in acelasi loc, repet figura. 10 minute de pescuit, inca un somn. La fel, cu dril identic, cu bucurie si mai mare.

Deja am invatat, am prins gustul, sunt disperat si il caut searade seara cand sunt pe Dunare ... e fabulos.