Pescuitul scobarului I

Date generale

In tara noastra-l intalnim in bancuri formate din numerosi indivizi in mai toate apele curgatoare de ses si de deal (Mures, Olt, Prut , Cerna, Siret, Cris, Bega, Timis, Tarnava,etc.). Prefera raurile cu curenti puternici, dar si pe pe cele mai domoale dar obligatoriu cu substrat tare, nisipos/pietros, evitandu-le pe cele statatoare cu fund malos. Are corpul alungit, comprimat lateral, acoperit cu solzi verzi-cenusii pe partea dorsala si alb–argintii pe partile laterale si pe cea ventrala. Gura, asemenea unei taieturi dreptunghiulare, este situata sub botul alungit, pravazut cu un nas proeminent. Linia laterala, foarte pronuntata, traverseaza toata lungimea corpului, de la cap spre coada. Cu exceptia inotatoarei dorsale care este de un gri ‘murdar’ , celelalte inotatoare sunt rosii-galbui. Dupa eviscerare, se poate observa cu usurinta culoarea neagra a peritoneului, motiv pentru care a fost ‘botezat’ si mate negre. Poate atinge 40-50 cm lungime si 1,5-2kg greutate. Majoritatea exemplarelor pescuite masoara 20-30cm si cantaresc 150-200g. In timpul reproducerii (lunile aprilie-mai) se aduna in carduri mari urcand pana spre zona pastravului. Toamna si iarna, cand apele se racesc, se retrage spre zonele cu apa adanca si lipsita de curenti puternici, in apropierea albiei. Se hraneste cu alge, mici moluste, larve, viermi, resturi vegetale intrate-n descompunere, crustacee.

Nadirea