In cautarea cumetrei
 | 3,970 kg
|
Dupa o zi superba de toamna, insorita si calduroasa a urmat o dimineata, cea-n care ne programaseram o partida de pescuit la stiuca, de sa nu scoti nici cainii din casa. Era 25 octombrie. Vant puternic, ploaie marunta care spala in rafale tortuarul si doar cateva grade Celsius peste limita inghetului. Urma ca la ora 5 dimineata sa ma-ntalnesc cu doi buni prieteni pescari si sa plecam (din Tg-Mures) spre locul mult visat : un brat ‘mort’ al Muresului, aproape de localitatea Noslac, jud. Alba. De la ora 4 telefoanele au inceput sa sune (si ei avusesera parte de acelasi ‘somn lin’ si odihnitor) si in interval de-o juma’ de ora am plecat si-am renutat de foarte multe ori. Intre timp, ploaia s-a mai potolit si-ntr-un final am hotarat impreuna ca la cinci si jumatate sa plecam. Am plecat. Pe drum destul de multa liniste. Fiecare sa gandea probabil la ce va gasi la ‘locul faptei’. Ultima vizita fusese facuta cu aproximativ un an in urma. La un moment dat, soferul Danut ne aduce prima veste buna pe acea zi : soseaua era uscata. Nici macar nu plouase. Fruntile ni s-au descruntat si atmosfera s-a destins.
Cand am ajuns pe malul canalului, era inca intuneric. Eram primii pescari. Am desfacut capacele galetilor in care aduseseram pestisorii vii si ne-am urat toate cele bune cu un pahar de vin rosu. Eu, am scos primul bat, l-am asamblat, am trecut carligul prin buzele unui murgoi baltat de 10cm si am lansat. In scurt timp s-a auzit si zgomotul specific facut de pluta la contactul cu apa. Lanseu reusit. Lansam spre …. Nicaieri. Gasisem un gol in perdeaua de trestie si stuf la 10 – 15m de ‘baza’. Am revenit la masina. Bagajele fusesera scoase si se astepta aparitia zorilor. Am lansat si cel de-al doilea bat cu un carasel zglobiu la mica distanta de primul si am plecat sa descopar si alte tunele prin stuf sau eventuale locuri de pescuit. Linistea desavarsita care domnea deasupra locului este brusc
sparta
de pleoscaituri, zgomote infundate, injuraturi, hohote de ras si jumatati de cuvinte rostite cu naduf. Instinstiv ma-ntorc intr-un suflet la baza. Cand am ajuns am zarit o scena parca rupta dintr-un film : Danut, imbracat destul de gros, la nici un metru de mal, scufundat in apa pana deasupra braului, cu galeata goala in mana cerea ajutorul celuilalt prieten, Ulise, care statea pe scaun, tinandu-se cu mainile de burta si incercand sa afle ultimele lui dorinte. Intre timp se luminase destul de bine (era aproape 7:30). L-am recuperat pe Danut destul de greu pentru ca cizmele sold erau pline de apa si namol. In foarte scurt timp a constatat ca-si uitase hainele de schimb. Statea chircit de frig in chilot si tricou, hainele ude fiind aruncate la-ntamplare-n jurul lui. A primit o salopeta de la Ulise, un tip solid de peste 130kg (Danut are maxim 60kg !!!), un hanorac si o scurta impermeabila de la mine (si eu am peste 100kg) si incaltarile lui pe care le inlocuise cu cizmele. Arata ca un copil de ‘bogdaproste’. Am intrebat ce se-ntamplase. Ulise mi-a raspuns printre hohote de ras ca, in timp ce se afunda in namol, Danut il implora ‘cu limba de moarte’ sa-i aibe grija pe nevasta si copil, si tocmai cand ii urma sa-i spuna unde sunt cheile de la casa si codul PIN … am aparut eu. Danut era suparat ca nu fusese scos mai repede din apa, ca-si uitase haine …. Ne-am impacat tot cu un vin. Pescarii au inceput sa apara, la inceput mai timid, apoi majoritatea locurilor accsibile isi gasisera chiriasi. Au inceput sa apara si primele marlite. Pana spre amiaza noi aveam doar doua spre kil’ luate la vobler si carasel. Vis-à-vis, un alt prieten pacalise la pestisor 6 buc. la fel de dezvoltate. Ulise se ocupa serios de ‘lichide’, eu il vizitam constant, iar Danut era sofer si avea doar rateuri. Am luat masa, schimband impresii despre cele intamplate de dimineata si pescuit in general. Pe unul dintre carlige pusesem o reginuta de vreo 3cm. La cateva minute dupa ce a atins apa s-a si scufundat aducandu-mi un biban ‘sarit’ de 15cm. L-am pus in galeata cu pestisori. Am terminat de mancat, s-a terminat si vinu’, iar Ulise evident ‘ciupit’ a tras un bine meritat pui de somn. Am luat bibanul dintre pestisori pentru a-l elibera. Am observat sub inotatoarea dorsala o gaura apreciabila lasata aproape sigur de o ancora (mai fusese pescuit cu el). M-am hotarat imediat sa-i acord o a doua sansa de a-si face datoria. Am lansat bibanul in apropierea locului unde-l prinsesem. La nici 10 minute, pluta dispare. Am prins batul si mulinam incet pentru a-ntinde firul. In tot acest timp stateam cu ochii atintiti asupra locului in care avusesem pluta. Cum pluta refuza sa mai apara am continuat sa mulinez. Inca 3-4m de fir recuperati si se-ntinde brusc. Inghitise cu siguranta pestisorul, mi-am zis, si-am intepat energic. Firul a-nceput sa plece in partea stanga spre singurul plaur care inca mai plutea (restul vegetatiei se lasase spre fund). Dar pana sa ajunga la plaur si-a schimbat brusc directia, indreptandu-se spre mal, spre noi (venise si Danut langa mine). Cum a simtit apa putin adanca a facut de doua ori lumanarea si s-a oprit in apropierea malului in vegetatia semidescompusa. Acum totul era mult mai usor. Avand ochii acoperiti cu vegetatie s-a linistit si am reusit s-o aduc usor la mal. Era o stiuca de toata frumusetea. Dupa ce am facut fotografii am mers la cantar. Arata 3,970kg. Multumiti si fericiti am inceput sa adunam betele si bagajele. Ne-am promis sa revenim cat mai curand posibil, in aceeasi formatie, la acele locuri. In drum spre casa discutam deja detaliile urmatoarei partide de pescuit.
|
|
Matei Stelian | 17.05.2011
|
istrate dan | 31.01.2011
|
|
fAINA! dOM'LE,TRE SA MERG SI EU PE LA mURESUL ASTA K PREA E LAUDAT!